
Au apărut… pe marginea drumului. Au apărut la vânzare pe marginea drumului. Doar 200 de mii kilu’. DOUĂ SUTE DE MII… doar. Trăiască familia lor de cireşe. Banane nu vrea nimeni ?
am ciordit poza d-aici

Au apărut… pe marginea drumului. Au apărut la vânzare pe marginea drumului. Doar 200 de mii kilu’. DOUĂ SUTE DE MII… doar. Trăiască familia lor de cireşe. Banane nu vrea nimeni ?
am ciordit poza d-aici
La un moment dat începusem să cred că nu vom mai scăpa de zăpadă niciodată. Niciodată. Cum se încălzea puţin şi credeam că vine vremea bună… pac venea şi nişte nea. Şi tot aşa. Apoi omăt. Apoi nişte zăpadă. Să fie bine.
Să sperăm totuşi că vin zilele însorite.
Acest articol a pornit de fapt de la o nemulţumire pe care o va aduce atât de aşteptata vreme de primăvară: iar vom auzi prin geamurile deschide ale caselor/maşinilor preafrumoasele triluri dă culoare. Au început deja. Oarecum timid… dar au început.
Mulţi dintre angajaţii din România merită să rămână fără job. Pentru că le e silă să muncească, pentru că nu-şi dau interesul, pentru că gândesc la modul “ce dacă nu mă agit să meargă treaba aici… eu oricum îmi iau salariul”.
Boule… mâine, poimâine firma la care lucrezi intra în faliment sau îşi restrânge activitatea pentru că tu şi alţi câţiva ca tine vor doar să consume nu şi să producă şi vei fi dat afară şi vei rămâne pe drumuri şi vei muri de foame şi vei ieşi în stradă să te ajute statul pentru că eşti sărac. Uiţi însă aspectul cu “mi-e lene să mă agit, mi-e lene să muncesc”. Las-o bă că merge aşa. Nu. Nu merge. În sistemul privat nu merge aşa sau dacă merge, nu merge mult.
Am intrat într-un magazin de unde ar fi trebuit să cumpăr mai multe produse de acelaşi fel. Pentru că respectivul produs nu se cumpără în cantităţi industriale, normal că numărul de bucăţi de-mi erau mie necesare nu era disponibil. Nicio problemă…
Vreau să dau comandă, să plătesc produsele şi să mi le aduceţi mâine, zic eu.
Păi… o să dăm noi comandă pentru săptămâna viitoare şi luam mai multe şi daca e… treceţi p-aici marţi, miercuri, zice duduia.
Prietenă… hai mai bine să dăm comandă azi. Am vorbit cu şefa ta săptămâna trecută şi a zis că nu e niciun fel de problemă. Se poate rezolva de pe o zi pe alta, cu plata în avans. Tocmai asta vreau să facem. Hai s-o sunăm, zic eu, încercând s-o fac să înţeleagă faptul că n-am timp de pierdut cu mizerii vă mai căutam noi, gen.
Păi nu putem s-o deranjăm pe şefa, că nu răspunde unde este acum, zice aia foarte senin.
Totuşi… hai să încercăm, poate răspunde, GEEZ.
Nu, că sigur nu răspunde, zice duduia.
Între timp, vine colega do’n'şoarei şi spune că tocmai a vorbit cu şefa care sigur nu răspunde şi e ok, pot da comandă, achita şi pot ridica produsele în următoarea dimineaţă. Normal. Orice patron vrea să vândă, pentru că aşa face bani. Vânzătoarea stă flexată, ea oricum îşi ia salariul. Când va fi dată afară, se vor auzi din gura ei chestii de genul: “O nenorocită patroana, are ceva cu mine, d-aia m-a dat afară”.
Hai mai bine să ţinem hârtia în mână până găsim un coş de gunoi, decât să ne plângem că sunt aia idioţi că nu pun coşuri, hai mai bine să nu mai blocăm intersecţiile în încercarea de a scăpa de semafor chiar dacă în faţă e nebunie, decât să ne plângem non-stop de trafic, hai mai bine s-o facem cu elan, dacă tot facem ceva.
Când eşti convins că nimic nu te mai poate surprinde, apare totuşi ceva.
Am fost extrem de uimit să aflu că suporterii (aici, cei ai echipei Steaua) sunt foarte pricepuţi. Pe bune. Cum au ştiut ei simpaticii să transpună în cuvinte extrem de simpatice nişte mitocănii de toată jena…
“Deşi dreptul de a vedea echipa pe care o iubim din tribune ne-a fost luat prin decizia comisiilor LPF, libertăţile de a ne manifesta si de a ne exprima gândurile şi emoţiile nu ni le poate lua nimeni. Dorim să arătăm încă o dată că, în ciuda repetatelor încercări de a ne dezbina orchestrate de duşmanul clubului nostru, Gigi Becali, noi rămânem uniţi”, se arată într-un comunicat al galeriei Stelei.
Deci cum ? Huiduielile şi înjurăturile, bătăile şi mitocăniile de pe stadioane înseamnă de fapt libertăţile de a ne manifesta si de a ne exprima gândurile şi emoţiile ? SENZAŢIONAL. Chiar foarte tari. Pe bune.
Dacă m-aş fi chinuit două luni să pun în cuvinte frumoase ceea ce cred eu că se întâmplă pe stadioane… n-aş fi avut nicio şansă de izbândă. Dar, dacă nu putem noi, puţiţi voi.
Urmează să ne mai spună şi jucătorii că ei ştiu să jongleze cu mingea, că sunt nişte profesionişti şi că ei şi-au dorit victoria… şi peisajul fotbalistic ar fi complet şi mirific.
Oare câţi dintre suporteri şi fotbalişti ar scrie corect titlul acestei însemnări ?!
Mi se pare kind of brilliant să ai o asemenea idee şi un asemenea tupeu.
Dacă vrei să scapi de cineva, scrie-i demisia, trimite-o pe fax şi ai rezolvat problema. Este povestea managerului de la Spitalul de Urgenţă din Craiova. În timp ce se afla în concediu în Statele Unite, la Ministerul Sănătăţii ajungea o cerere de demisie care purta semnătura ei. Managerul spune că este vorba despre o înscenare şi a făcut deja o plângere la Poliţie.
Nu este senzaţional ?
Chief… behave !
Combinaţia din titlu mi se pare absolut reprezentativă pentru fotbalul românesc în general.
Naţionala României a reuşit un egal prestigios, scor 1-1, cu Franţa, pe “Stade de France”, într-un meci contând pentru grupa a 7-a preliminară de calificare la CM din 2010. Gazdele au deschis scorul în minutul 48, prin Henry, dar naţionala României a replicat cu ajutorul autogolului lui Escude (56).
Articolul ăsta e genial. Ce înţeleg eu… România a reuşit un egal magnific, pentru că aia şi-au dat singuri gol ?!?!? GEEZ. Aşa suntem noi românii. Ne facem de rahat singuri. Adică… nu e suficient că nu suntem în stare să dăm gol ? Nu. Trebuie să ne batem cu pumnul în piept că noi suntem miezul, deşi pe tabela de scor am avut un punct scrijelit în dreptul nostru din prostia datorită altora. Ce contează ? EGAL MAGNIFIC… deşi noi n-am făcut nimic pentru asta.
Dacă este să aibă vreun merit, tricolorii îl au pe ăla de a nu fi luat mai multe goluri. Dar fotbalul nu se juca pe goluri date în poarta adversarului ? Sau de când nu am mai auzit eu nimic despre sportul ăsta s-a modificat treaba ? Acu’ e mai tare cine sta mai mult cu curul în poartă ?
Gata. Am scăpat de criză, dar nu şi de idioţi.
Mesaj primit de la numărul 0765 785 983:
@COSMOTE@ Felicitări! Azi aţi fost desemnat câştigătorul unui premiu de 10.000€. Sună-ţi reprezentantul INFO-LINE la: 0765785983 0214139431 Cod unic ZL23GH
Am sunat la Cosmote să întreb de ce nu-l caută pe idiot, de ce nu opresc numărul de telefon. “Păi trebuie să mergeţi dvs. la o reprezentanţă Cosmote să faceţi o plângere scrisă.”
Prietene… tu ai impresia că îşi va irosi cineva timpul pentru a face plângeri scrise ? Nu e suficient că au sunat cel puţin 10 oameni care au denunţat acelaşi număr de telefon ? Nu. Plângere scrisă. Atunci du-te dracu. Să-şi ia credulul ţeapă şi apoi să strige în gura mare că aia de la Cosmote sunt hoţi. Pentru că ei aşteaptă plângeri scrise în loc să facă ceva împotriva unui idiot care le pătează numele.
D-aia nu se va schimba nimic aici.
Aţi ratat concertul Madonnei ? Nu-i nimic. A fost Alina şi mi-a povestit. Un review senzaţional, pe placul meu…
Eu: Deci…
Alina: Deci, ori aveai 6 milioane şi stăteai la goldbar (unde a fost superb), ori aveai 1.6 milioane [n.r. bilet gazon A] şi…tot ce făcea Madonna stricau idioţii de români care te înconjurau.
Păi erau toti autiştii, nefu**ţii, idioţii deranjaţi dacă treceai pe lângă ei că vai… de ce treci şi nu stai locului ?! Nu ştiau versuri, stăteau – nu dansau, atmosefra era 0 per ansamblu. Că poate în faţă mai era ceva.
EA…super ok. Cred că a fost ceva combinat. Playback cu live, dar arăta belea. Se mişca genial.
Alina a stat la golden bar acolo în faţă şi a zis că nu a regretat o secundă banii daţi. Cică era o atmosferă belea şi ea [n.r. Madonna] se vedea super.
Aşa că… ce m-a despărţit de un concert belea au fost 20.000 de oameni şi 4.400.000 lei. Mi s-a confirmat încă o dată că românii sunt cretini din naştere. Şi am din ce în ce mai multe mituri care mi s-au inoculat de când eram mică şi care sunt că**turi.
Aaah. Stai că a mai fost… MULT PRAF. PĂREA UN RĂZBOI CU TURCII. Să murim intoxicaţi în praful ridicat.
Chestii mişto auzite după concert:
- s-a ales praful de concertul Madonnei
- nu cred că mai trăiesc să apuc să ies de aici
- this was the shortesc concert i’ve ever seen in my fuckking life
Şi a mai fost o fază. A zis Madonna să fim toleranţi cu ţiganii. Toţi au huiduit -o şi eu urlam: “Ooook. Ia-i cu tineeeeeeeee. Concediază-ţi PR-ul.” Se isterizasera toţi.
Eu: inclusiv tu ?
Alina: Cam da. Dacă ea ar fi tolerantă nu ar avea miliarde de oameni în pază.
Eu: Ce înseamnă să vorbeşti din cărţi…
Alina: Picioarele mele erau NEGRE. Era să murim toţi de la atât praf.
Şi să vezi… ditamai galeria de idioţi care au plătit 8 mil la VIP ca să stea cu curu jos.
Eu: Adică ?
Alina: Dacă îndrăzneai să te ridici de pe scaun să dansezi la VIP, te băteau ăia. Parcă-i şi auzeam “Stai domn’e jos !” VIP-urile: “Am dat 8 milioane să mă distrez din cur.” Nu am auzit, dar sigur aşa era. Toţi au stat jos.
L-am văzut pe Costi [n.r. Ioniţă]. Era cu o pitzi cu tocuri cât China. O târa după el. Cred că înjura aia…
Suntem un neam de nefu**ţi şi curve.
Mergeam în şir indian prin mulţime şi primii 3 îi isterizau, eu îi injuram şi Anca lua toate înjurăturile înapoi. Făcea una: “Nu mai treceeeeeţi.” La care eu: “Nu zău… dacă stai prost cu nervii, stai acasă.” Şi aia o înjura pe Anca… Am trecut pe lângă nişte babe şi alea isterizate că ce dracu nu stăm locului. Eu… “la azil frate nu la concert”. Şi alea au urlat la Anca… eu deja trecusem.
Nu mai are rost să spun că eram ciudată că ştiam melodiile de pe noul album. Îi trezeam sau mai bine zis deranjam pe cei din jur că eu cântam.
Finalul ? Ca la curve cred. De fapt concertul… te-a durut un pic pentru că te-ai înjosit, dar a fost scurt şi a plecat repede. Fără o despărţire. Ea a fugit. Până am ieşit eu… cred că era deja în avion. Dar şi noi am fugit de când a închis gura.
Unii cică… “niciun bis ???” Păi noi trebuia să cerem bis, dar noi deja fugeam.
Eu: CONCLUZIA ?
Alina:
- nu mai dau banii pe concerte aici; mai bine merg la oricine oriunde afară.
- avem un talent deosebit de a strica orice prin simpla prezenţă
- “Românii se distrează mai bine ca străinii” Siiigur că da. Oare se ia în calcul mâncatul seminţelor în faţa blocului ca distracţie tare ???
Foarte tare Maie. “Nu-ţi mai fă un bagaj mare!!! Data trecută ai avut 12 bluze. Cine eşti tu ? Madonna ?” Îmi place She’s not me.
Genial. Şi noi, ca fraierii, ne-am luat RCA în loc să mergem la Mădăuna.
Îi ştiţi pe ăia care se trezesc în ultima clipă că… “vrem şi noi” ? Ăsta-s io. Astăzi, de fapt… încă de ieri seară, m-am gândit că “ar fi mişto să mergem şi noi s-o vedem pe Madonna”. Da. Ştiu. Aberant. Se vorbeşte de 400 de ani despre concert, n-am manifestat niciun fel de dorinţă de a merge la concert în toată perioada asta şi m-a apucat acu’. Mai sunt bilete în zona B a gazonului. Probabil printre copaci. 120 de lei. Oficial. M-am uitat şi pe internet… şi am găsit de toate felurile la bă-eţi. Şi VIP. Şi Gold nu-ştiu-cum. Şi în Casa Poporului. Şi pe balcoanele din zonă. Şi…
Cea mai tare combinaţie mi s-a părut însă asta…
Asigur Loc in Primul Rand la Gazon A ( Madonna )
Grup de Barbati bine facuti, bodyguarzi, Asiguram loc in Primul rand la Gazon A
Pretul pentru acest serviciu este de 30 lei de persoana barbati si 20 lei pentru femei!
Persoanele care au o greutate mai mare de 120 de kg platesc dublu!
Nu e mama şi tata lor treaba asta ? Cum să-ţi vină o asemenea idee ? Las’ că mergem la Tudor Gheorghe.
Ora 9 dimineaţa. Te duci să cumperi ceva care costă 10 lei. Ok. Scoţi o bancnotă de 100 lei.
“Aaah… vă rog să mergeţi să schimbaţi pentru că n-am să vă dau rest.”
Prieteni… având în vedere că treaba asta cu “n-am să vă dau rest” vi se întâmplă zilnic, de o multă vreme, de ce dracu nu rezolvaţi problema ? Mă trimiţi la altul care evident spune acelaşi lucru. Da’ de ce nu păstrezi tu bani din ziua precedentă ? Sau ieri ai făcut troc ? Ai predat banii, zici ? Păi spune-i şefului tău idiot că în fiecare dimineaţă pierde 5, 10 clienţi pentru că n-ai să dai rest şi n-are nimeni chef să alerge la alţi 4, 5 ca tine să schimbe banii.
Nu mi se întâmplă treaba asta decât în România, evident. Şi tot aici (încă) primim rest gumă de mestecat, chibrituri, zahar vanilat. Alţii n-au nici zahar vanilat de bagat pe gâtul clienţilor şi au rest întotdeauna, indiferent de oră.
Pentru că noi suntem români…