Posts Tagged ‘recenzie’

[RECENZIE] Happy Feet 2 (2011)

Sunday, January 8th, 2012

Happy Feet Two 1317293285 2011 [RECENZIE] Happy Feet 2 (2011)Update: Dacă filmul ar fi fost conform aşteptărilor, titlul acestei însemnări ar fi fost… Let’s get ready to… Mumble !

Recenzie, review sau despre cum a fost filmul…

Pentru că ne-a plăcut primul Happy Feet – cel din 2006 – am plecat foarte entuziaşti spre cinema să vedem Happy Feet 2 în 3D. Ba chiar am revăzut ieri primul film să ne reamintim cum era, să nu cumva să nu fim în temă.

Primul şoc a fost când domnişoara care ne-a înmânat biletele (rezervate de ieri) ne-a întrebat… “Da’ ştiţi că este varianta în dublată în română, da ?”. La dracu’… nu ştiam, evident, pentru că pe site nu era specificată treaba asta. Să mai stăm încă două ore pentru a intra la varianta titrată chiar nu se putea aşa că am intrat (eu plin de nervi) la ce era disponibil, asiguraţi de domnişoara cu biletele că este foarte ok… mai ales că piesele sunt interpretate de către Horia Brenciu şi Crişan Loredana Groza.

Pentru cei care vin cu micuţi care nu ştiu să citească este clar cea mai bună variantă, dar pentru cei care îşi dau seama că Loredana nu e Pink şi nici Brenciu… Bradd Pitt/Matt Damon/Robin Williams originalul ar fi fost clar cel mai bun.

În fine… filmul în sine este clar mult mai slab decât primul Happy Feet. Ba aş putea spune că este o animaţie slabă nu doar în comparaţie cu primul film ci în comparaţie cu multe alte animaţii. Povestea este trasă de păr… dar rău de tot. Parcă au fost în pană de idei. Pe de altă parte mă aşteptam ca 3D-ul să fie mai 3D decât ceea ce am văzut. Cert este că n-am mai văzut un 3D adevărat de multă vreme. Sunetul (chiar dacă a fost dublat în RO) se auzea bine, a fost ok, dar parcă nu suficient de tare (asta e vina celor de la cinema).

Unele filme nu ar trebui să aibă continuare. Este şi cazul Happy Feet. Pe cât de fain a fost primul pe atât de slab a fost al doilea. Aştept acum varianta Blu-Ray pentru Happy Feet 2… nu de alta, dar chiar trebuie să aud cum dracu’ sună filmul în varianta originală. Soundtrack-ul (original) reprezintă 50% din film.

A fost atât de palpitant, încât un copilaş a adormit la jumătatea filmului şi s-a trezit la final. Perfect.

Pentru viitor… mă aştept ca Madagascar 3 să fie fie bun; cel puţin aşa pare din trailer.

Hall Pass (2011) – scurtă recenzie

Wednesday, July 13th, 2011

Hall Pass 1288949156 2011 Hall Pass (2011)   scurtă recenzieUn film pe care românii l-au tradus Concediu de la căsnicie.

Nimic deosebit (asta ca să nu spun slab), dar am râs pe ici pe colo. Este povestea unor bărbaţi însuraţi care se tot uită după femei, iar când nevestele le dau frâu liber pentru o săptămână… micuţii pofticioşi realizează că de fapt îşi vor familiile înapoi. Rolul uneia dintre neveste este făcut de către Christina Applegate – Kelly din Familia Bundy.

Un film care arată din nou că socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg. Bărbatul chitit să aibă parte de aventuri se suceşte subit, iar femeia de casă  ajunge s-o ardă glam… după care regretă, dar folosindu-se de prilejul dat de soţ o dă cotită.

Am povestit tot filmul ?! Perfect.

No Strings Attached (2011)

Monday, June 20th, 2011

No Strings Attached 1291566503 2011 No Strings Attached (2011) Tradus de câtre români: “Fără obligaţii”.

O comedie de dragoste cu Natalie Portman şi Ashton Kutcher. Portman reprezintă în film genul de femeie care habar n-are ce vrea de la viaţă. Nu m-a impresionat nici ca actriţă, nici ca… animal. Kutcher a fost în film flăcăul îndrăgostit care a trecut prin ceva peripeţii până să o combine definitiv pe piţi.

Şi pentru că vreau ca textul să încadreze imaginea, foarte pe scurt despre film… nimic deosebit, dar poate fi văzut la ceas de seară.

Just go with it (2011)

Monday, June 13th, 2011

Sau cum au tradus şi adaptat românii: Nevastă de împrumut.

Just Go with It 1293736380 2011 Just go with it (2011)O comedie romantică în care Jennifer Aniston şi Adam Sandler îşi joacă rolurile în mod excepţional. O alegere foarte potrivită pentru scenariul dat. La cei 42 de ani, Jennifer arată incredibil şi face un rol în stilul caracteristic: zăpăcit. Sandler este la fel de tembel ca în aproape toate filmele în care apare. Brooklyn Decker (Palmer în film) este cea pentru care se întâmplă toată nebunia. N-a ieşit în evidenţă cu nimic. În film apare şi Nicole Kidman, în rol mai puţin decât secundar, dar pe care-l face ok.

Cert este că deşi este cea mai tânără, Brooklyn (24 ani) ia bătaie crunt la felul în care arată de la Jennifer (42 ani) şi mai apoi de la Nicole (43 ani), care are un abdomen super lucrat. Bine… când nu te ajută natura, nici esteticianului nu-i este prea uşor.

Şi cei doi copii, Bailee Madison şi Griffin Gluck, au jucat foarte bine.

Cea mai mare parte a acţiunii s-a desfăşurat în Hawaii (aşa că să enerveze simţurile, mai ales că se apropie concediile) şi totul este foarte foarte colorat.

Concluzie: o comedie bună la care am râs mult şi pe care clar o recomand.

Zilele Oraşului Băicoi 2011 · recenzie

Monday, May 23rd, 2011

A mai trecut un an,  am mai prezentat şi văzut încă un spectacol organizat cu prilejul Zilelor Oraşului Băicoi. Ancuţa… mulţumim din nou şi de asemenea toată consideraţia pentru Silviu Fenic (viceprimar) şi dl. Ciprian Stătescu (primar). Am observat, bineînţeles, că şi de data asta au făcut tot posibilul ca evenimentul să iasă cum trebuie. Iar după reacţii… publicul a fost foarte mulţumit.

Aseară le-am mulţumit pe bune oamenilor din public pentru felul în care au fost în cele două zile de spectacol. Absolut senzaţional. Au ştiut de ce au venit: să se distreze. Şi asta au făcut. Felicitări.

De pe scenă s-au auzit şi cântece populare şi muzică uşoară.

Micuţii (elevi din Băicoi, Lilieşti, Dâmbu) care au deschis cele două zile au fost foarte simpatici, plini de emoţii, dar şi de entuziasm. La fel şi profesorii care stăteau în faţa scenei şi dansau în acelaşi timp cu ei, dar şi părinţii care cântau sau dansau pe margine.

Honey – o trupă de gagici (Andre, gen) din Vălenii de Munte de care are grijă (vai… ce surpriză) Săndel Bălan. Au cântat pe lângă altele şi piese vechi de-ale Andreei Bălan, pe care publicul le ştia. Normal că n-am fost dat pe spate.

Kontrast – o trupă din Băicoi, despre care însă nu am de zis nici lucruri bune, dar nici rele. Au fost şi ei pe scenă.

Extreme Brothers – trei băieţi care de vreo 10 ani fac breakdance, iar de vreo 8 ani lucrează în circ. Au făcut un număr în genul trupei Balance. Vor participa la următoarea ediţie a emisiunii Românii Au Talent. Eu i-am felicitat pentru ceea ce ne-au arătat şi le-am sugerat să-şi facă simţită prezenţa on-line cât mai repede.

Iceberg – ei se prezintă ca singura formaţie de rock  adevărat din Băicoi. Pe mine însă nu mă mişcă genul ăsta.

French Kiss – pe lângă faptul că numele formaţiei mi se pare aberant suspect, eu n-am văzut decât o altă trupă de… fete (asta aşa, ca să fiu elegant). Bine, nu mai zic nimic despre celulită, mai ales că una dintre ele este/a fost atletă şi sunt şi destul de tinere. Dar prin muncă (nu-i aşa ?) vor reuşi. Dar ce ?

Alesis – au venit şi anul ăsta, au pus publicul în mişcare şi rugaţi de noi le-au cântat şi “La mulţi ani !” celor din Băicoi.

The Sixteens – au fost şi la ediţia din 2009. Au cântat şi atunci foarte bine, dar aseară am văzut totuşi cât de mult au evoluat. Numa’ de bine. Mulţi nu-şi puteau lua ochii de la fundul solistei.

Smiley – a fost şi în 2010 şi bineînţeles că şi anul ăsta a făcut un show bun. N-a fost deranjat de faptul că deşi a ajuns mult mai devreme faţă de ora la care urma să urce pe scenă, a fost şi o oarecare întârziere. Laura Cosoi l-a susţinut de pe margine. Este mult mai drăguţă decât la TV şi este şi foarte de gaşcă… fără pic de fiţe.

Andreea Bănică – micuţa inocentă a fost extrem de iritată că a urcat pe scenă cu vreo 30 de minute întârziere faţă de ora anunţată iniţial. Deşi melodiile ei sunt comerciale şi prin bine la public, show-ul ei mi s-a părut prea vulgar pentru câţi copii erau acolo (mai ales că i-a invitat foarte aproape de scenă). Şi a făcut o combinaţie în genul celei pe care Anna Lesko l-a făcut anul trecut. Gurile rele spun că ar fi cântat peste pozitiv (un fel de half-playback). Una dintre dansatoare arăta ok.

Horia Brenciu – mai corect ar fi… Horia Brenciu Band, pentru că de fapt pe scenă au fost 10 muzicieni care au cântat (aproape toţi) multe melodii celebre (inclusiv “Floricele pe câmpii… hai să le-adunăm copii) în stilul propriu şi decât vreo 2 piese proprii.  Cea mai mare parte a publicului a fost în extaz. Unii ar fi preferat să audă însă mai multe cântece ale lui Brenciu. Dar… a fost foarte bine.

Ca şi zvon… în toamnă s-ar putea să petrecem din nou la Băicoi.

Măscăriciul [scurtă recenzie]

Monday, March 21st, 2011

d606c30d62aa24808414d3a80ef71d44 Măscăriciul [scurtă recenzie]

“Dacă-l faci pe prost să râdă… îl vei amărî pe deştept” a fost unde dintre replicile piesei de teatru la care, din fericire, am avut ocazia să mergem vineri seară. “Măscăriciul” s-a jucat pe scena Casei Sindicatelor din Ploieşti şi a avut doar doi actori: Horaţiu Mălăele şi Niculae Urs. Deşi nu am un motiv concret, mie nu mi-a plăcut niciodată Mălăele (şi mai cunosc vreo câţiva care împărtăşesc aceeaşi idee). Asta până să văd piesa “Măscăriciul”.

Am fost destul de sceptic în ceea ce priveşte spectacolul. Aşadar… începutul a fost bizar (cel puţin în mintea mea). Pe măsură ce trecea timpul, iar piesa de teatru avansa… zâmbeam din ce în ce mai larg. Până când am început să râd de-a binelea. Nu-mi puteam imagina că cei doi actori vor reuşi să mă facă să mă bucur pentru că sunt în sala aceea.

(more…)

Super grei la Majestic [recenzie]

Friday, March 18th, 2011

Aseară am ajuns la spectacolul concertul-spectacol Super grei la Majestic pus în scenă la teatrul “Toma Caragiu” din Ploieşti.

De ce concert-spectacol ? Pentru că totul este de fapt o înşiruire de prestaţii artistice – tip cântec.

Lăsând la o parte faptul că pozele de pe site-ul teatrului sunt groaznice (şi site-ul este cel puţin suspect), afişul este la fel sau mai rău decât cele de pe vremea împuşcatului (sau poate chiar a lui Dej), spectacolul în sine este unul acceptabil.

(more…)

Lui Cameron i-a placut Eminescu

Monday, February 1st, 2010
Guestpost by The One

Avatar. Prima dată când am auzit cuvântul acesta eram la liceu, cred, şi studiam opera lui Mihai Eminescu (“Avatarii faraonului Tla”, “Sărmanul Dionis”, “Arheus şi umbra mea” – scrieri epice foarte apreciate ale marelui poet român).

Se pare, culmea, că experţii chiar au găsit o legătură între filmul lui James Cameron şi opera marelui poet român. Aceştia spun că personajele lui Mihai Eminescu (din operele de mai sus) dar şi cele ale lui Cameron (din Avatar) trăiesc între realitate şi vis şi pendulează pe axa timpului, din avatar în avatar. Să fi citit JC operele de mai sus sau poate este avatarul lui Eminescu ?! Ha ha ha. Blasfemie… ar spune criticii literari. Există însă o mare diferenţă între cei doi: Eminescu a murit sărac şi prea puţin apreciat la vremea sa, pe când James a reuşit să strângă o avere cu Avatarul său.

Filmul – scris, regizat, produs de regizorul american – este unul plăcut la vedere. Ne arată în primul rând ce mult a evoluat tehnica şi câtă imaginaţie au unii oameni. Ce nu am înţeles eu: de ce pe Pandora, raiul în Univers, toate vietăţile erau mult mai urâte decât pe Pământ. Probabil că altfel filmul ar fi devenit un basm siropos. Punctul slab al filmului ar fi că multe faze au fost destul de previzibile, chiar şi marele final a fost lesne de ghicit. Dar oricum merită să dai banii să vezi nişte efecte minunate şi nişte personaje altfel. Este un must să îl vizionezi 3D şi nu ai niciun motiv să nu pleci încântat din sala de cinema.

PS: Nu am înţeles de ce s-au sinucis sănătoşii aceia după ce au văzut filmul. Nu ai cum să preferi planeta Pandora decât dacă eşti Robin Hood, ai o condiţie fizică de invidiat, ai făcut alpinism, te-ai căţărat prin copaci toată viaţa şi ţi-ar plăcea să-ţi atârne o coadă la spate, să fii vânat de reptilo-mamifero-aviare şi să trăieşti toată viaţa în pădure (într-adevăr minunata pădure).