La un moment dat începusem să cred că nu vom mai scăpa de zăpadă niciodată. Niciodată. Cum se încălzea puţin şi credeam că vine vremea bună… pac venea şi nişte nea. Şi tot aşa. Apoi omăt. Apoi nişte zăpadă. Să fie bine.
Să sperăm totuşi că vin zilele însorite.
Acest articol a pornit de fapt de la o nemulţumire pe care o va aduce atât de aşteptata vreme de primăvară: iar vom auzi prin geamurile deschide ale caselor/maşinilor preafrumoasele triluri dă culoare. Au început deja. Oarecum timid… dar au început.
