În urmă cu puţin timp am primit, în dar, de la Foxi ceva incredibil. Da. Este un nou aparat foto. Unul de vanilie şi fondant.


De necrezut, clar.
Sentimentul este însă o certitudine şi este, evident, reciproc. Mulţumesc.
xmlns:og="http://ogp.me/ns#" xmlns:fb="http://www.facebook.com/2008/fbml"
Încă unul de când scriam asta.
Că timpul trece foarte repede, ştim toţi. Sănătoşi ar fi bine să fim şi să avem mai mult timp pentru cei dragi şi înţelegere.
Anul ăsta ne întâlnim cu Vlăduţ.
…să scriu pe blog. Dar n-o fac. Atunci, bine. Cu alte cuvinte, despre scris frecvent aici nu se mai poate discuta de ceva amar de vreme, da’ nici să închid şandramaua n-am de gând. De ce ? Pentru că.
Am fost plecaţi prin locuri frumoase despre care n-am scris când am revenit aicişa. Cel mai fain ar fi să poţi scrie despre o chestie pe care o vezi sau vizitezi chiar atunci, însă, pentru că există foarte mulţi retardaţi, cred că e mai bine să vorbeşti despre locurile pe unde ai umblat abia după ce te întorci.
S-ar putea să urmeze nişte poveşti despre Portugalia, Italia, puţină Spania, nişte Gibraltar, o ţâră de Grecia, poate o dăm şi british, gen LOOK RIGHT, despre London aka Londra, apoi clar şi despre magnifica Românica (Dragoş… dă-mi bă pozele !), dar şi una mai lungă care ar fi trebuit să fie despre Coasta lui Adam de Azur, dar s-a transformat subit într-una despre Deutschland aka Germania. Vor fi, bineînţeles, în ordine inversă.
Până una alta… bine.
Ca să nu ţi-l strici.
(mai ales dacă tranzitezi Bulgaria)
Când e dracu’ al dracu’… shit really happens.
NOTĂ: Aceasta este o însemnare foarte lungă.
În urmă cu vreo câteva săptămâni am planificat împreună cu nişte prieteni o plecare în Grecia. Fiind şase, am stabilit să plecăm cu două maşini. Echipaţi cu GPS-uri, staţii walkie-talkie, camere video, aparate foto şi alte gadgeturi am pornit la drum într-o seară de joi pe la 22.00 cu gând să ajungem dimineaţă la destinaţie.
Toată lumea ştie cum se circulă în România, dar oricum cei 130 de km pe care i-am avut de parcurs până la Giurgiu n-au fost o problemă. Ajunşi acolo a trebuit să plătim taxa de pod – 25 lei. Cel mai de rahat pod din toate timpurile. Pe bune. Sunt absolut odioşi pentru (more…)
Chiar astăzi. La mulţi ani ! Să fie sănătoasă.
Ce mică era.
Se tot discută zilele astea (şi) despre ce ar trebui făcut în minunata noastră ţară în cazul unor calamităţi naturale. Eu cred că ar fi mai bine să se facă NIMIC. De ce nimic ? Pentru că este foarte posibil ca în cazul în care s-ar încerca salvarea… să iasă mai rău.
În urmă cu vreo câteva zile eram la RadiOK. Am auzit la un moment dat nişte sirene pe care evident le-am ignorat cu succes. Când să plecăm din radio… hai mai bine să nu plecăm pentru că, iată, este mult fum pe casa scării. Evident că fumul s-a înteţit şi am fost nevoiţi să ne târgăţăm pe geamuri. Stupefiat, văd că sirenele de mai devreme erau ale celor aproape zece maşini de pompieri, salvări, SMURD, poliţie, poliţie locală care blocaseră strada din faţa radioului. Cred că erau aproximativ 20 – 25 de oameni (pompieri, poliţişti, medici) buluciţi la intrarea blocului sau prin maşini.
Încep să urlu la un comunitar poliţist local (wtf ?) încercând să (more…)
Un an de când scriu foarte rar pe blog.
Aproape un an de când nu mai fac radio.
Un an de când am început să învăţ să fac ceva nou.
Un an cu lucruri. Bune şi rele.