Pe lângă faptul că-mi este foarte util lately, se pare că merge şi foarte bine. Mult mai bine decât orice alt internet mobil.

Să ştii că timpul de aşteptare este de 90 de zile. LUCRĂTOARE.

Adică au venit repede ?!?! În curând nici să ne plângem public nu vom mai avea voie, pentru că… este posibil să ne-o furăm. E frumos în România, ştiu.

Pentru cei care caută o echipă RDS în Ploieşti… am un număr de telefon, direct.

Am ajuns să-i opresc p-ăştia cu maşini RDS prin oraş să le propun o donaţie… poate, poate vin mai repede.

Aşadar, caut o echipă RDS care este învrednicită în a-mi instala, dracului, internetul. Evident… dau şpagă dau şi bani de pomană.

În cazul în care se întreabă cineva de ce, oficial (în mod normal, pentru ei, anormal pentru noi),  durează atât de mult o amărâtă de instalare… e foarte simplu: intervenţiile pe bază de prietenii fac timpul de aşteptare atât de lung. Iată… astăzi este a 45-a zi de aşteptare la mine. Dar pentru că în contract nesimţiţii au trecut 90 de zile, evident că-i doare în MsDOS. Dacă ai pile… se rezolvă de pe-o zi pe alta, dacă nu… vezi mai sus. Îmi pare rău că n-am şi eu.

Aşadar… pe 30 octombrie am semnat contractul cu ei şi am început să… aşteptăm. A trecut o săptămână. Nimic. A mai trecut una. I-am sunat.

Prieteni… mai veniţi vreodată să instalaţi internetul ăla ?

Sigur că da. Contractul dvs. a intrat in procesare şi în scurt timp veţi fi contactat de către o echipă tehnică.

A mai trecut o săptămână. Nu ne-a contactat nicio echipă tehnică sau operativă sau măcar  cineva care să ne întrebe ce mai facem. Nimic. Am sunat iar.

Prieteni… cablul este tras la uşă. N-ar trebuit decât să alocaţi un IP de rahat, să aduceţi un modem (dacă mai aduceţi ceva) şi să ne spuneţi dracu nişte setări.

Sigur că da. Contractul dvs. a intrat in procesare şi în scurt timp veţi fi contactat de către o echipă tehnică.

Degeaba m-am isterizat. De pomană m-am scandalizat. A mai trecut o săptămână şi am sunat iar. Bineînţeles că…

Sigur că da. Contractul dvs. a intrat in procesare şi în scurt timp veţi fi contactat de către o echipă tehnică.
Am minţit că plecăm din ţară pentru o lună şi că nu vor găsi pe nimeni acasă când se vor hotărî (dacă se vor hotărî vreodată) să vină, în speranţa că se vor îndupleca. Şi ei, dragii de ei, tot la mine s-au gândit.

Păi şi ce rost ar avea să plătiţi degeaba o lună, dacă tot plecaţi. Venim după.

Bă… sunteţi retardaţi ?

Ieri, la 23 de zile de la semnarea contractului, am sunat din nou. Calm, am întrebat dacă mai vin vreodată. Măcar să luam internet de la altcineva.

Sigur că da. Contractul dvs. a intrat in procesare şi în scurt timp veţi fi contactat de către o echipă tehnică.

În plus, m-au şi încurajat. Mi-au spus că periada de aşteptare (menţionată în contract) este de doar 90 de zile. Superb. Ştiam şi eu asta, însă, pentru că trăim în anul 2009, pentru că e vorba de o firma care oferă servicii de internet, tehnică alea alea… secolul vitezei, cablu deja tras la uşă, pana mea, draci să-i ia, SPERAM SĂ NU DUREZE 3 LUNI SĂ-ŢI TRAGĂ RDS-ul UN CABLU DE LA UŞĂ PÂNĂ LA CALCULATOR.

M-am înşelat. Clar.
Şi asta nu e tot.

Deşi nu au timp chef pentru chestii de ordin tehnic, aseară au avut timp să treacă pe la noi… să ne mai lase pe clanţă un fel de ofertă. MINUNAT. Nu onorăm contractele, dar vă lăsăm oferte.

Acu’ mă apuc de sunat la numărul 0762 769 068. Măcar să enervez şi eu pe cineva. Huidule… la ce faceţi mă reclamă ? Vă asociaţi imaginea cu toţi cretinii…

Şi ca să arăt şi mai bine cât sunt ei de buni şi profesionişti şi corecţi… în curând voi scrie cum decurge un interviu la noua lor televiziune de rahat. Agachi, trăiască familia ta… pregăteşte-te !

Henry Rollins, realizator: Îl am în studio pe Hank Moody, un celebru scriitor underground care a scris: “Sudul Raiului”, “Anotimpuri Abisale”, precum şi renumita: “Dumnezeu ne Urăşte pe Toţi”. Ce mai faci, Hank?

Hank: Puţin în urma timpului, dar mă simt bine aici.

HR: Unii compară timpul, aşteptând noul tău roman, cu timpul scurs, în aşteptarea unui nou album Guns n’Roses. Care va ieşi primul?

Hank: Cred că-i dovedesc pe cei de la Guns n’ Roses, fiindcă vreau o recenzie de la Oprah. Vreau o invitaţie la clubul cărţii. Vreau să fiu invitat în show şi s-o întreb…despre scena aia din filmul “Beloved”, cum îşi ridica fusta şi face pipi fierbinte. Câte duble a tras ? Ce metodă a folosit ?

HR: Să vorbim şi serios, blogul tău pentru Hell-A Magazine promovează un limbaj frust, underground. E bun.

Hank: Mulţumesc, dar în realitate… mă deranjează la culme, mai mult decât toate. Ştii cât mă deranjează… de-mi face crampe. Dar trebuie să-l scriu.

HR: Acum ce te deranjează ?

Hank: Faptul că oamenii devin din tâmpiţi şi mai tâmpiţi. Adică, avem toată această tehnologie uimitoare, şi computerele care sunt de bază în maşinării, internetul care ar fi trebuit să ne eliberze, să ne democratizeze, dar tot ce obţinem sunt discuţii despre faptul că Howard Dean nu mai candidează şi acces 24 de ore pe zi la pornografie cu copii. Oamenii… nu mai compun. Oamenii “blogg-eaza”, în loc să discute, textuiesc… fără punctuaţie, fără gramatică, LOL asta, LMFAO aia. Mi-e îmi apar ca o gaşcă de cretini pseudo-comunicând cu o altă gaşcã de tâmpiţi, într-o limbă rudimentară care aminteşte mai mult de oamenii cavernelor decât de civilizaţie.

HR: Dar şi tu faci parte din ecuaţie. Tu bloggezi cu ei.

Hank: De aici îmi începe scârba.

Duchovny face senzaţional rolul lui Hank. Relaxat, natural.