Am primit un mail din care am ajuns pe un site plin de super panorame: airpano.com
Panoramele sunt făcute într-un mod aproape incredibil, cu super detalii, cu fundal sonor… super, super faine.
Am primit un mail din care am ajuns pe un site plin de super panorame: airpano.com
Panoramele sunt făcute într-un mod aproape incredibil, cu super detalii, cu fundal sonor… super, super faine.
Probabil destul de târziu, dar… măcar pentru poze are rost să public însemnarea asta.
Duminică seara, prima zi din 2012, am fost în platou la finala X Factor. Pentru asta îi mulţumesc Elenei Cîrîc. Eu personal o vedeam pe Diana Hetea ca fiind cea care ar fi trebuit să câştige, însă într-un final a câştigat cel pe care eu nu-l vedeam niciodată nici măcar în finală. Oricum… prestaţia lui din finală a fost cea mai bună, comparativ cu Alin Văduva şi Iulian Vasile.
A fost interesant să vezi din platou ceea ce ştiai doar de la TV. Deşi este o experienţă foarte mişto… la TV se vede mult mai bine, în sensul că nu vezi imperfecţiunile. Totul pare perfect, deşi în realitate (more…)
S-a întâmplat din nou. În acelaşi loc unde a fost şi data trecută.
Update 3 (ora 10:52): O tot dau (aproape) toate site-urile că accidentul a fost între o betonieră şi un excavator. Este vorba de fapt despre un cimentruck (nu, nu e tot una cu o betonieră) şi un excavator.
În plus, aproape toţi spun că accidentul s-a produs “din cauza nepăstrării distanţei faţă de vehiculul din faţă”. Ce legătura are distanţa păstrată ? Ală mergea probabil cu 3 km/h. Da’ nu se întreabă nimeni ce dracu făcea un excavator pe DN1 neînsoţit. De ce nu era semnalizat ? Ce poţi să faci când mergi cu maxim 70 km/h cu 40 de tone după tine, în stânga ai maşini şi dintr-o dată îţi dai seama că ăla din faţa ta aproape stă pe loc ? Afară era întuneric… poate excavatorul nu avea lumini sau plăcuţe reflectorizante.
Pentru că ieri s-a nimerit să ajungem în Bucureşti, am zis să mergem în pelerinaj şi la noul pasaj… care, am băgat de seamă că, e destul de greu de găsit chiar dacă e foarte mare şi mişto luminat. iGO-ul nu avea cum să ştie de el pentru că hărţile sunt de anul trecut, dar nici pe Google Maps?! Am fost cam dezamagit de treaba asta, deşi partea de navigaţie (Google) în sine este foarte mişto, inclusiv partea de ghidare vocală. Revenind…
Pentru că nu aveam nici cea mai mică idee încotro tre’ să mergem pentru a ajunge la pasaj, am început să căutăm pe internet (de pe telefon):
“Cum se ajunge la pasajul Basarab” – cu maşina, pe jos, etc… ştiu, dar niciun rezultat relevant
“Adresa pasaj Basarab” – în cazul în care vrem să-i scriem, dar niciun rezultat relevant
“Unde este pasajul Basarab” – în Bucureşti, dar totuşi niciun rezultat relevant
Nu m-a tăiat capul să caut însă “locatie pasaj Basarab” sau “harta pasaj Basarab” pentru că aş fi găsit direct ceea ce doream. Site-ul pasajulbasarab.ro de unde aş fi obţinut toate detaliile necesare. Aseară, când nu găseam şi eram plin de nervi, mă gândeam doar că trebuie să fac o însemnare despre asta.
Aşadar… am întrebat pe cineva de pe stradă unde este pasajul Basarab şi ne-a spus că tre’ să mergem spre Calea Griviţei pentru că în zona respectivă este. Şi aşa a fost.
Harta de pe site-ul pasajulbasarab.ro este însă mult mai detaliată şi are multe alte nume de străzi care pot fi puse pe GPS.
Pasajul este foarte mişto şi luminat foarte ok. Am avut sentimentul ăla de “uite mă că se poate şi la noi”. Detalii şi păreri despre cum e pasajul se găsesc peste tot, aşa că…
Povestea pasajului, o galerie foto şi alte detalii sunt pe www.pasajulbasarab.ro
Dacă în cea mai recentă însemnare am scris despre întâmplări mai puţin plăcute din concediu, cred că este imperios necesar să ne amintim şi de lucrurile bune care se pot întâmpla prin locurile unde ajungem. Mai ales că se apropie perioadele de vacanţă/concediu.
Întotdeauna am fost de părere că cele mai elocvente chestii care îţi pot aminti o vacanţă sau un eveniment sunt fotografiile. Poate pentru că sunt uşor de făcut, pentru că sunt uşor de arătat prietenilor, pentru că pot fi hazlii…
Ca pasionat de fotografie, în concediu am cărat de multe ori după mine aparatul dSLR & Co. Ok… fotografiile ies bine, dar trebuie menţionat faptul că întotdeauna am avut un ditamai rucsacul în spinare plin cu tot felul de chestii pentru monstruleţul de captat imagini. Aproape de fiecare dată, după prima zi de concediu (în care mi-am rupt pe lângă picioare şi spatele din pricina celor câteva kile din rucsacul foto) am renunţat la a mai căra ceva. Îmi luam doar aparatul de gât şi gata. Chiar şi aşa… să umbli 8 ore cu aproape 1,5 kg de gât nu-i tocmai plăcut. Bineînţeles că nemaiavând toate ustensilele după mine, ba’ nu puteam să fac zoom la nu ştiu ce turlă de biserică pentru că obiectivul tele (care are aproape 1kg) e în camera de hotel, ba’ nu puteam să cuprind în cadru tot ce mă interesa pentru că n-aveam deschidere… şi tot aşa. Totuşi mie îmi plac fotografiile, nu pozele.
Din fericire există o alternativă care să le împace pe toate: camera foto digitala Fujifilm Finepix S4000.
Nu-i nici mică s-o pierzi prin buzunare, dar nici mare să-ţi rupă gâtul. În cele 540 g găseşti cam tot ce ţi-ar trebui atunci când te uiţi după camere foto compacte. Îmi place foarte mult că are asptect profi (iar culoarea neagră întregeşte aspectul ăsta), iar dimeniuea de 3″ a ecranului mi se pare ideală.
Camera are 14.0 Mp şi chiar dacă mulţi sunt tentaţi să spună “aşa, şi ? nu-mi trebuie mie atât de mult” eu cred că este foarte important să poţi decupa (crop) o anumită parte a fotografiei, iar rezultatul să aibă o rezoluţie bună. (more…)
Nu ştiu câţi ştiu că fac şi fotografie de nuntă, însă după ce pun la punct site-ul dedicat fotografiei sper să afle cât mai mulţi.
Până atunci să vă arăt ce fotografii am făcut eu ieri nişte fotografii de la nunta de ieri… aia regală. De fapt asta era ideea acestei însemnări.
KATE & WILLIAM wedding | 36 photos
Pentru că am avut ocazia să vedem Londra cu o lună înainte de nunta regală acum este total diferit modul în care percem fotografiile şi filmuleţele pe care le putem vedea pe net sau la TV. Este senzaţia aia de: “P-aici am fost şi noi”. Poate într-o zi voi pune câteva fotografii făcute de noi la Londra.