După ce am văzut episodul 20 din seria 6 de la House, episod extrem de plictisitor, am zis să urmărim şi o preafrumoasă comedie. Film artistic, gen.
Şi din păcate am ales, foarte prost, Did you hear about the Morgans. A fost atât de interesant încât am preferat să caut nişte hoteluri pentru vacanţă in ză min taim. Şi am găsit.
Revenind… Sarah Jessica Parker este foarte crăcănată. Se bate cu Lili Sandu în competiţia asta. Bonus.
A fost sezonul filmelor de Crăciun. Clar.
Sunt mulţi cei care n-au văzut Singur Acasă 4. Sunt şi mai mulţi care habar n-aveau că există. Există, dar puteţi uita deja de el. It’s a crap, dar, totuşi, cred că-i mai bun decât Ho ho ho.
Deşi greu de crezut, există un film, d-ăsta de Crăciun, mult mai prost decât Ho ho ho. Christmas in Wonderland. Probabil făcut de copii din rolurile principale. Şi încă unul cam la fel. Santa Buddies.
Am văzut şi filme serioase. Sau cu pretenţii de filme serioase.
2012 (2009). Un film despre care cunoscuţii au spus că este naşpa. Că este foarte tras de păr. Că ăla cu limuzina scapă deşi roţile din spate erau în hău. Că iese chiar el din hău. Că trece cu avionul printre blocuri care se dărâmă. Mie astea mi s-au părut ok. Au făcut parte din ceea ce se poate include în categoria “normal că a scăpat, doar este film“. Dacă n-ar fi fost aşa, 2012 ar fi durat 15 minute. Ok, a început cataclismul, a distrus tot, ăla cu limuzina n-a scăpat, deci game over. Aţi urmărit scurtmetrajul 2012. Trebuia să scape, nu ? Să putem vedea ce se întâmplă DUPĂ. Deşi iniţial nu am priceput la ce dracu foloseau banii daţi de miliardari pentru un loc pe ARCĂ, totul a devenit logic în clipa în care s-a spus că fiecare miliard plătit a fost folosit pentru construcţia magaoii. Deşi la un moment dat am zis “Cum dracu mă ? Şi de sfârşitul lumii tot bogaţii şi piţipoancele lor scapă”, piţipoanca a fost tratata exact ca ceea ce este… o zdreanţă, ca într-un final şi ea şi jegosul să piară. Ce bine. Ce mi s-a părut mie absurd, a fost faptul că ditamai şmecheria a fost ţinută în loc de un amărât de cablu şi faptul că, din nou, oamenii (chiar şi copiii) pot sta sub apă fără să respire mai mult de 5 minute. Oricum, a fost un film ok.
Inglourious Basterds (2009). Cum a murit Hitler ? Tarantino zice că… a murit ciuruit într-un cinematograf. Ciudat. Deşi finalul mi s-a părut foarte slab, filmul a fost senzaţional. În plus l-am văzut şi la calitate maximă, pe blu-ray. Christoph Waltz a jucat perfect, făcându-l astfel pe colonelul Hans Landa pionul principal al filmului. Brad Pitt a fost şters de tot, n-a ieşit în evidenţă cu nimic. Un film bun, cu nişte culori foarte simpatice, cu multe scene de cruzime explicită şi cu un final jenant.
State of Play (2009). P-asta l-am văzut în urmă cu vreo câteva săptămâni, dar am uitat să scriu despre el. Ben Affleck, Russell Crowe, film bun, idee interesantă, bine jucată. N-am leşinat de emoţie, dar este un film ok.
Am lăsat la final unul dintre cele mai bune filme pe care le-am văzut.
Law Abiding Citizen (2009). Cu Gerard Butler şi Jamie Foxx. Filmul începe, la maxim, cu o mizerie ordinară, pentru care Butler face nişte chestii extreme pe care, în acest caz, le -am apreciat maxim. Maxim, am zis. Este genul de film în care ţii cu ucigaşul şi îţi doreşti să omoare toate japiţele. Un film dur, foarte bun, imprevizibil şi cu un final în ton cu întâmplările văzute de-alungul celor 108 minute.
Notă: Filmele au fost văzute la posturile TV, la cinema sau pe discuri, evident, cumpărate. Clar, nu ?
L-am văzut săptămâna trecută. Bineînţeles că l-am cumpărat. De pe un stick. Deşi data de lansare în cinematografe a fost 20 noiembrie, acum este deja la TV. Pe internet (DVD rip/quality) este de mai multă vreme.
Un film pe care nu merită să-l vezi la cinema. Încasările spun acelaşi lucru (este pe locul 10 în box office). Nu aduce nimic nou faţă de seria Singur Acasă. Ba da. Este în limba română. Te-ai putea gândi că este un film mişto… că na… e făcut de români. Îţi spui “Uite mă ! Se poate copia şi la noi”. Numai că alea au fost făcute în anii 90.
Nimic deosebit. Un film slab alt film de Crăciun.
Pentru că lately am ignorat partea cinematofrafică, am acu’ o listă de filme.
A Christmas Carol (2009)
Ăsta trebuie văzut neapărat la cinema. Pentru că acolo e 3D şi de fapt asta este toată şmecheria. Şi chiar este o mare şmecherie. Foarte, foarte bine realizat. Despre povestea în sine nu-i mare lucru de spus. E cea clasică. Bătrânul om de afaceri zgârcit se transformă peste noapte în cel mai cel. O animaţie ok.
Nights in Rodanthe (2008)
Diana Lane şi Richard Gere. Un film cu nişte culori foarte mişto. Sunt multe cadre calde. Este o poveste de dragoste care se termină într-o dramă de rahat. Film bun.
In Bruges (2008)
Un Colin Farrel care se străduieşte şi chiar reuşeşte să vorbească engleza din Regat. Filmul nu a fost tocmai pe placul meu. Criminali plătiţi, cadre întunecate. Mi s-a părut chiar ciudat. Cu toate astea nu e un film prost.
Management (2008)
Un rol foarte prost pentru Jennifer Aniston. A fost şi producătoarea filmului. Poate asta explică faptul că este foarte slab. Steve Zahn are şi rol şi faţă de imbecil.
Four Christmases (2009)
Un cuplu care la început este fericit, ajunge s-o dea de gard şi la final o ard la modul căsătorie. Parcă. A trecut mult de când l-am văzut. Oricum… nimic deosebit.
Spread (2009)
Un film mişto în care Ashton Kutcher nu ratează niciuna. Ajunge s-o combine pe una full de bani la vreo 35-40 de ani care ajunge să-i facă toate poftele şi chiar să-şi facă o operţie de întinerire a păsăricii. Numai că Ashton ajunge să se îndrăgostească de o chelneriţă, care într-un final îi trage o mega ţeapă. Eh lasă… trebuie să ne aducă cineva şi pizza.
The Rebound (2009)
Catherine Zeta-Jones este o actriţă mişto. În filmul ăsta este femeia de 40 de ani care ajunge să se combine cu dădacul de 25 de ani. Prospătură. O comedie romantică previzibilă, dar simpatică.
Reţineţi vă rog faptul că toate filmele de mai sus au fost cumpărate sau văzute la cineva cinema şi nu download-ate de pe torrente. Sigur că da.
Whatever works. Scenariu şi regie… Woody Allen. Un film de anul ăsta care-l are în rolul principal pe Larry David, creatorul şi producătorul serialului Seinfeld. Un film bun, care aduce cu stilul filmelor lui Eastwood.
The Ugly Truth. Tot 2009. Gerard Butler, the macho guy, prietenul din 300, joacă rolul bărbatului nesimţit care surprinzător atrage femeile. Şi îi iese… şi cu cele din faţa micilor/marilor ecrane şi cu cele din ecran, dacă-mi este permis să mă exprim aşa. O comedie şi-atât. Merge.
The Taking of Pelham 1 2 3. 2009. Joacă unul dintre cei mai buni actori, ever… Denzel Washington şi John Travolta. Joacă amândoi senzaţional, super natural, dar filmul se duce dracu la final. Garber, dispecerul de trafic la metrou, este pe tot parcursul filmului… pios, speriat, cu reacţii normale pentru situaţiile date, dar la final se transformă în Superman, altoit cu Batman şi Spiderman şi saves the day. Bă, mă laşi ? Până aproape de final este însă un film ok.
Comedie. Freek gen. Un băiat de gaşcă… un apartament. Îşi caută colegi de viaţă. Găseşte un cuplu simpatic la prima vedere, dar care se dovedesc a fi extrem de ciudaţi. Prietenul nostru combină o gagicuţă simpatică, numai că the freek couple îi aranjează tot felul de mizerii. Deşi strange la un moment dat, vizionarea filmului nu e chiar pierdere de vreme.
Ştiu. Sună kinky. Dar e vorba doar despre un film. Hold your horses.
Un cuplu simpatic. Ea cu o tonă de prietene. El, băiat bun, dar fără prieteni. În disperarea de a-şi face nişte prieteni, se agaţă de Sydney… şi fac tot felul de mizerii împreună. O comedie decentă cu nişte actori care au prestat chiar ok. Happy end, evident.
Un film foarte foarte prost. Am încercat să-l vedem aseară (evident… la cinematograf… în State, că doar spunem NU pirateriei). Filmul a devenit interesant doar la un moment dat şi asta pentru că nu ne mai uitam, ci doar se auzea undeva în/pe fundal.
