BlogJOB v2.0

Bag seamă că lately ne-am axat pe filme cu Jennifer Aniston. N-are ea un mega rol în filmul din titlu, dar ce are… are. Gagica arată mişto la cei 42 de ani.

Revenind la film… este o comedie care nu ne-a smuls prea multe zâmbete. Probabil oricare dintre noi a avut la un moment dat (sau poate are chiar în prezent) un şef oribil ca şi comportament. Filmul ăsta este despre răzbunarea pe şefi a unor angajaţi nemulţumiţi. Cei trei flăcăi sunt prieteni şi fac tot felul de combinaţii (puerile, aş spune) prin care să-i rezolve pe oribili.

Deşi probabil sunt oameni cu păreri diferite despre acest film, eu spun că n-are rost să fie pierdut timp pentru vizionarea lui.

Ştiu… ar fi mai mişto la carnaval, dar eu vorbesc despre super animaţia RIO (2011). Dacă nu este cea mai tare se află oricum printre cele mai bune animaţii pe care le-am văzut. Acum îmi pare foarte rău că în loc de Kung Fu Panda 2 nu am ales Rio.

Aşadar, trebuie să mergeţi să vedeţi Rio şi să fie neapărat 3D. Este incredibil de distractiv, incredibil de bine făcut, incredibil de colorat. Foarte mişto este şi faptul că nu este doar o animaţie plină de fantezii ci apar şi oameni (desenaţi), povestea este simpatică, iar detaliile sunt foarte bune şi multe. Replicile sunt de cele mai multe ori foarte tari şi acţiunea se desfăşoară cursiv şi plăcut. Există şi variantă în limba engleză subtitrată în română dar şi variantă dublată în limba română. Poate nu mai apar chestii de genul ăsta.

Nu trebuie ratat sub nicio formă.

Şi există şi o variantă a jocului Angry Birds adaptată Rio.

Mi-ar plăcea să mai am chef să scriu din nou pe blog, dar nu despre asta doream să… whatever.

Am văzut astă-seară un film cu un început neaşteptat: Viaţa aşa cum e ea. N-a fost excepţional, dar poate fi considerat un film simpatic. Au fost câteva faze drăguţe (când Messer a împins-o pe Sophie pentru ca Holly să nu rateze primi paşi ai copilei, când cei doi s-au vopsit pe moace o dată cu micuţa), dar şi faze de rahat film (cine dracu se desparte aşa… “ok… îţi doresc numai bine… înca ai sentimente pentru el… o să-mi fie dor de voi… bine pa”).

Revenind la… nimic, în aproape toate filmele se promovează, mai nou, mărci de maşini. În ăsta a fost rândul Smartului şi al VW-ului.

Şi iată că nu toate filmele americane se termină în aeroport, deşi în cazul de faţă era cât pe ce.

Concluzie: o tragicomedie care nu poate fi considerată de neratat, dar care poate fi văzută într-o seară de luni, marţi, miercuri sau joi.