N-am rezolvat decât un singur lucru: am luat formularul. Mega formularul de închidere a unui cont BRD.

Nu ştiu eu să fac site-uri securizate aşa cum fac experţii în informatică ai BRD, nu ştiu să combin tranzacţii de bani-online, dar ştiu să fac cea mai tare chestie: să pun un formular de 2 lei pe internet.

DESCARCĂ (pentru pudibonzi, DOWNLOAD)
formularul de închidere cont BRD, în format PDF
(folosiţi click dreapta şi Save Target As/Save Link As)

Este că sunt miezul ?

Nu am vrut decât să-i ajut puţin pe cei care vor să scape de ăştia şi de sila lor, eventual să-i împing şi pe alţii să-i dea dracu. Dacă nu e vorba de credite (moment în care sunt extrem de atenţi şi simpatici până te prind) îi doare-n trei litere.

Pogea, trăiască familia lui, şi ăia de la FISC s-au gândit ei să-mi mai ia un impozit imaginar. Pe care, evident, nu vreau să-l plătesc. Pentru că e inventat. Şi mai e şi din 2005. Eh… şi pentru că nu vreau să-l plătesc, atunci i-au pus p-ăia de la BRD să le vireze banii direct din contul meu. Numai că n-au avut de unde, dar mi-au trimis o scrisoare de înştiinţare.

Mi se pare total aberant ca o bancă să umble la banii mei, pe care din păcate îi ţin la ei. Prietene… când am încheiat un contract cu tine nu a fost specificat nicăieri faptul că tu ai dreptul să bagi mâna în banii mei şi să faci tu ce vrei. Nici măcar dacă statul îţi spune asta. Du-te dracu ! Şi tu. Şi statul. Şi Pogea. Şi toţi nesimţiţii din combinaţia asta.

Dacă eu nu vreau să-mi plătesc impozitele niciodată… e problema mea. Nu vine BRD-ul să fie justiţiarul curului. Să vă duceţi la dracu !

Statul se grăbeşte să facă pentru mine… NIMIC. Atunci… şi eu la fel.

Pentru că altfel nu se poate, am sunat azi la BRD să le cer formularul de inchidere cont. Suntem în 2009 sau mă înşel ? Se presupune că ăştia de la BRD ar trebui să aibă sisteme informatice şmechere. Se fac tranzacţii cu bani… ONLINE. Securitate, figuri. Formularul cu pricina nu se găseşte online. Nu poate fi trimis prin mail. Este available doar la bancă. Aplauze. Scrisoarea de înştiinţare mi-au trimis-o, formularul însă nu se poate.

Da’ Pogea nu mai moare ? BRD-ul nu mai dă faliment ?

Update:

DESCARCĂ (pentru pudibonzi, DOWNLOAD)
formularul de închidere cont BRD, în format PDF
(folosiţi click dreapta şi Save Target As/Save Link As)

Pe larg despre formular…

“Aaah… vă rog să mergeţi să schimbaţi pentru că n-am să vă dau rest.”

Prieteni… având în vedere că treaba asta cu “n-am să vă dau rest” vi se întâmplă zilnic, de o multă vreme, de ce dracu nu rezolvaţi problema ? Mă trimiţi la altul care evident spune acelaşi lucru. Da’ de ce nu păstrezi tu bani din ziua precedentă ? Sau ieri ai făcut troc ? Ai predat banii, zici ? Păi spune-i şefului tău idiot că în fiecare dimineaţă pierde 5, 10 clienţi pentru că n-ai să dai rest şi n-are nimeni chef să alerge la alţi 4, 5 ca tine să schimbe banii.

Nu mi se întâmplă treaba asta decât în România, evident. Şi tot aici (încă) primim rest gumă de mestecat, chibrituri, zahar vanilat. Alţii n-au nici zahar vanilat de bagat pe gâtul clienţilor şi au rest întotdeauna, indiferent de oră.

Pentru că noi suntem români…

Am avut de multe ori curiozitatea asta. Trebuie să recunosc însă că n-am făcut cercetări… totuşi, nu e o chestie atât de importantă (pentru mine). Dar să afli chiar de la unul dintre ei… mi se pare chiar tare.

În mod cert aţi auzit (sau văzut) de ăia care cântă (sau cântau) pe străzile din Franţa, Austria, Italia (şi altele). Un băiat care cântă acum la nunţi (“pentru că nu mai merge treaba afară”) mi-a spus că a prestat în urmă cu ceva ani în multe ţări din Ieuropa. A făcut referire strict la Anglia.

“Frăţioare… am cântat în multe ţări” zicea flăcăul. “Super tare”, zic eu, “pe unde ?”

“Am fost în Spania… în Italia… în Anglia…” răspunde lăutarul.

“Cu formaţie… ?” întreb eu curios.

“Bă… eşti nebun ? Pă stradă… la cerşeală… cu acordeonul. Am ajuns în Anglia. M-am instalat la o gură de metrou şi am început să cânt. Am făcut 700 dă pounds în prima zi” m-a lămurit Gigel.

“700 de pounds… adică 700 de lire… într-o zi ?” eu total contrariat.

“Moşule… în patru zile am pus-o dă 2800 dă lire şi apoi au venit 25 dă gabori să mă gonească, dar eu îmi făcusem plinul. Nu mă mai interesa” m-a trântit în leuştean Gigel.

Restul discuţiei nu mai contează. De menţionat totuşi că treaba mai merge încă în Danemarca… poate vrem să facem bani repede. Rămâne să învăţăm să cântăm la acordeon, flaut, vioară, muzicuţă… eventual frunză. Să tăiem frunză la câini. La asta ne pricepem noi românii.

sursă imagine

update: more