L-am văzut săptămâna trecută. Bineînţeles că l-am cumpărat. De pe un stick. Deşi data de lansare în cinematografe a fost 20 noiembrie, acum este deja la TV. Pe internet (DVD rip/quality) este de mai multă vreme.

Un film pe care nu merită să-l vezi la cinema. Încasările spun acelaşi lucru (este pe locul 10 în box office). Nu aduce nimic nou faţă de seria Singur Acasă. Ba da. Este în limba română. Te-ai putea gândi că este un film mişto… că na… e făcut de români. Îţi spui “Uite mă ! Se poate copia şi la noi”. Numai că alea au fost făcute în anii 90.

Nimic deosebit. Un film slab alt film de Crăciun.

A Christmas Carol (2009)
Ăsta trebuie văzut neapărat la cinema. Pentru că acolo e 3D şi de fapt asta este toată şmecheria. Şi chiar este o mare şmecherie. Foarte, foarte bine realizat. Despre povestea în sine nu-i mare lucru de spus. E cea clasică. Bătrânul om de afaceri zgârcit se transformă peste noapte în cel mai cel. O animaţie ok.

Nights in Rodanthe (2008)
Diana Lane şi Richard Gere. Un film cu nişte culori foarte mişto. Sunt multe cadre calde. Este o poveste de dragoste care se termină într-o dramă de rahat. Film bun.

In Bruges (2008)
Un Colin Farrel care se străduieşte şi chiar reuşeşte să vorbească engleza din Regat. Filmul nu a fost tocmai pe placul meu. Criminali plătiţi, cadre întunecate. Mi s-a părut chiar ciudat. Cu toate astea nu e un film prost.

Management (2008)
Un rol foarte prost pentru Jennifer Aniston. A fost şi producătoarea filmului. Poate asta explică faptul că este foarte slab. Steve Zahn are şi rol şi faţă de imbecil.

Four Christmases (2009)
Un cuplu care la început este fericit, ajunge s-o dea de gard şi la final o ard la modul căsătorie. Parcă. A trecut mult de când l-am văzut. Oricum… nimic deosebit.

Spread (2009)
Un film mişto în care Ashton Kutcher nu ratează niciuna. Ajunge s-o combine pe una full de bani la vreo 35-40 de ani care ajunge să-i facă toate poftele şi chiar să-şi facă o operţie de întinerire a păsăricii. Numai că Ashton ajunge să se îndrăgostească de o chelneriţă, care într-un final îi trage o mega ţeapă. Eh lasă… trebuie să ne aducă cineva şi pizza.

The Rebound (2009)
Catherine Zeta-Jones este o actriţă mişto. În filmul ăsta este femeia de 40 de ani care ajunge să se combine cu dădacul de 25 de ani. Prospătură. O comedie romantică previzibilă, dar simpatică.

Reţineţi vă rog faptul că toate filmele de mai sus au fost cumpărate sau văzute la cineva cinema şi nu download-ate de pe torrente. Sigur că da.

Dacă prietenul Klaus ar candida ar fi candidat… eu cred că ar avea ar fi avut mari şanse de câştig. Toţi nehotărâţii s-ar uita s-ar fi uitat cu atenţie spre căsuţa în care ar scrie ar fi scris Johannis Klaus. De Băse s-au plictisit mulţi, Geoană e pesedel, Crin e o floare, Sorin e doctor… iar restul nu contează.

Dacă premier nu s-a putut, măcar preşedinte. Altă dată, în altă ţară.

Eu oricum nu votez.

The Ugly Truth. Tot 2009. Gerard Butler, the macho guy, prietenul din 300, joacă rolul bărbatului nesimţit care surprinzător atrage femeile. Şi îi iese… şi cu cele din faţa micilor/marilor ecrane şi cu cele din ecran, dacă-mi este permis să mă exprim aşa. O comedie şi-atât. Merge.

The Taking of Pelham 1 2 3. 2009. Joacă unul dintre cei mai buni actori, ever… Denzel Washington şi John Travolta. Joacă amândoi senzaţional, super natural, dar filmul se duce dracu la final. Garber, dispecerul de trafic la metrou, este pe tot parcursul filmului… pios, speriat, cu reacţii normale pentru situaţiile date, dar la final se transformă în Superman, altoit cu Batman şi Spiderman şi saves the day. Bă, mă laşi ? Până aproape de final este însă un film ok.

O comedie care iniţial pare sifilitică, dar la care râzi. Şi evident are happy end, fericit. Da… happy end fericit. Eddie Murphy este tatăl divorţat, extrem de ocupat, corporatist de succes… care-şi neglijează total copila, pentru că (nu-i aşa ?) doar succesul este important.
Micuţa este absolut senzaţională, joacă fenomenal, iar de la jumătatea filmului îl combină pe Eddie în tot felul de jocuri. Mopida, Kupida, Qwali şi Sopida sunt prinţesele imaginare, după ale căror sfaturi se fac mari business-uri. Finalul filmului înseamnă… dat în mintea copiilor, dansat pe străzi, disperare, întoarcere către copilărie, primirea unui job într-o manieră trasă de păr, dar tipică unui film american şi bucurie în familia oarecum reunită.

Simpatic.

Aseară, ne-am uitat la New in Town. Deşi la prima vedere ar părea simpatică, Renée Zellweger are un ten foarte suspect, asta ca să nu spun direct: e urâtă şi bătrână. După o oră de nimic interesant, m-a luat somnul.

film info