Pentru că în ultima perioadă nu am mai prididit cu scrisul (atât pe blog cât şi al cărţilor) voi lua o pauză. De masă.
Şi dacă tot voi lua o pauză, mă gândesc să mă gândesc după care să pregătesc (pentru blog) vreo câteva poze (dar şi fotografii) de prin locurile în care am fost (dar şi umblat), atunci când am scris (cu stiloul meu Montblanc, pe care încă nu l-am cumpărat) file de poveste.
Fiind băiet… pe bloguri aberam.
Hai… pa.
Urmează să scriu despre… nimic.
Adică… am o idee pe care vreau s-o pun în aplicare, dar nu vreau să spun despre ce este vorba. O fi bine ?
Băi… şi-am zis că nu mai scriu tâmpenii pe blog.
Pentru că mă lua somnul la volan am zis să… nişte poze. Drumul dintre Ploieşti şi Buzău o localitate din Buzău e foarte simpatic. În procent de 90% fără gropi, idioţi, vaci. Peisajul este minunat (încă) şi… gata.
Am avut de multe ori curiozitatea asta. Trebuie să recunosc însă că n-am făcut cercetări… totuşi, nu e o chestie atât de importantă (pentru mine). Dar să afli chiar de la unul dintre ei… mi se pare chiar tare.
În mod cert aţi auzit (sau văzut) de ăia care cântă (sau cântau) pe străzile din Franţa, Austria, Italia (şi altele). Un băiat care cântă acum la nunţi (“pentru că nu mai merge treaba afară”) mi-a spus că a prestat în urmă cu ceva ani în multe ţări din Ieuropa. A făcut referire strict la Anglia.
“Frăţioare… am cântat în multe ţări” zicea flăcăul. “Super tare”, zic eu, “pe unde ?”
“Am fost în Spania… în Italia… în Anglia…” răspunde lăutarul.
“Cu formaţie… ?” întreb eu curios.
“Bă… eşti nebun ? Pă stradă… la cerşeală… cu acordeonul. Am ajuns în Anglia. M-am instalat la o gură de metrou şi am început să cânt. Am făcut 700 dă pounds în prima zi” m-a lămurit Gigel.
“700 de pounds… adică 700 de lire… într-o zi ?” eu total contrariat.
“Moşule… în patru zile am pus-o dă 2800 dă lire şi apoi au venit 25 dă gabori să mă gonească, dar eu îmi făcusem plinul. Nu mă mai interesa” m-a trântit în leuştean Gigel.
Restul discuţiei nu mai contează. De menţionat totuşi că treaba mai merge încă în Danemarca… poate vrem să facem bani repede. Rămâne să învăţăm să cântăm la acordeon, flaut, vioară, muzicuţă… eventual frunză. Să tăiem frunză la câini. La asta ne pricepem noi românii.
update: more
Un film foarte foarte prost. Am încercat să-l vedem aseară (evident… la cinematograf… în State, că doar spunem NU pirateriei). Filmul a devenit interesant doar la un moment dat şi asta pentru că nu ne mai uitam, ci doar se auzea undeva în/pe fundal.
Asta ar trebui să însemne România. Nu asta, asta sau asta.
Elevii români au obţinut şase medalii la Olimpiada Balcanică de Matematică pentru Juniori.
6 din 6. Mi se pare genial. Şi sunt şi “recidivişti”. Am zis să marchez şi eu lucruri din astea care sunt atât de uşor trecute cu vederea sau îngropate de “chestii importante“.
Ceapa verde de acasă… să te rătăceşti prin lume nu te lasă. Berea este doar în poză, nu şi în meniu.
La începutul lunii iunie ăsteia am fost, pentru prima oară în Delta Dunării. Am pus aici câteva imagini/peisaje. Delta este magnifică.
Pentru că în ultima perioadă, vremea a fost cum a fost (cel puţin la Ploieşti)… măcar gândul poate fi la o zi senină (din toate punctele de vedere).
Fotografia a fost făcută la o pensiune din Delta Dunării (pensiune la care, deşi pare simpatica, v-aş dori să nu ajungeţi – bad management).
Vor urma şi câteva fotografii/peisaje din deltă.
