Mulţi dintre angajaţii din România merită să rămână fără job. Pentru că le e silă să muncească, pentru că nu-şi dau interesul, pentru că gândesc la modul “ce dacă nu mă agit să meargă treaba aici… eu oricum îmi iau salariul”.
Boule… mâine, poimâine firma la care lucrezi intra în faliment sau îşi restrânge activitatea pentru că tu şi alţi câţiva ca tine vor doar să consume nu şi să producă şi vei fi dat afară şi vei rămâne pe drumuri şi vei muri de foame şi vei ieşi în stradă să te ajute statul pentru că eşti sărac. Uiţi însă aspectul cu “mi-e lene să mă agit, mi-e lene să muncesc”. Las-o bă că merge aşa. Nu. Nu merge. În sistemul privat nu merge aşa sau dacă merge, nu merge mult.
Am intrat într-un magazin de unde ar fi trebuit să cumpăr mai multe produse de acelaşi fel. Pentru că respectivul produs nu se cumpără în cantităţi industriale, normal că numărul de bucăţi de-mi erau mie necesare nu era disponibil. Nicio problemă…
Vreau să dau comandă, să plătesc produsele şi să mi le aduceţi mâine, zic eu.
Păi… o să dăm noi comandă pentru săptămâna viitoare şi luam mai multe şi daca e… treceţi p-aici marţi, miercuri, zice duduia.
Prietenă… hai mai bine să dăm comandă azi. Am vorbit cu şefa ta săptămâna trecută şi a zis că nu e niciun fel de problemă. Se poate rezolva de pe o zi pe alta, cu plata în avans. Tocmai asta vreau să facem. Hai s-o sunăm, zic eu, încercând s-o fac să înţeleagă faptul că n-am timp de pierdut cu mizerii vă mai căutam noi, gen.
Păi nu putem s-o deranjăm pe şefa, că nu răspunde unde este acum, zice aia foarte senin.
Totuşi… hai să încercăm, poate răspunde, GEEZ.
Nu, că sigur nu răspunde, zice duduia.
Între timp, vine colega do’n'şoarei şi spune că tocmai a vorbit cu şefa care sigur nu răspunde şi e ok, pot da comandă, achita şi pot ridica produsele în următoarea dimineaţă. Normal. Orice patron vrea să vândă, pentru că aşa face bani. Vânzătoarea stă flexată, ea oricum îşi ia salariul. Când va fi dată afară, se vor auzi din gura ei chestii de genul: “O nenorocită patroana, are ceva cu mine, d-aia m-a dat afară”.
Hai mai bine să ţinem hârtia în mână până găsim un coş de gunoi, decât să ne plângem că sunt aia idioţi că nu pun coşuri, hai mai bine să nu mai blocăm intersecţiile în încercarea de a scăpa de semafor chiar dacă în faţă e nebunie, decât să ne plângem non-stop de trafic, hai mai bine s-o facem cu elan, dacă tot facem ceva.
