Cam aşa aş caracteriza eu, pe scurt, muncitorul român care are job la întreprindere de stat. Cum pot să fac să nu fac nimic ? Uite aşa. Păi atunci să fac nimic.
Într-o echipă de 9-10 oameni avem:
- doi şefi, asta e un must; şefi care dau indicaţii în acelaşi timp şi în principiu total opuse, cu scopul de a-i încurca pe cei din echipă
- unul care face glume
- unul care fluieră după femei
- unul care molfăie la covrigi
- unul care este şofer
- unul care vorbeşte la telefon
- unul care ţine de scară
- doi care, vor – nu vor, tre’ să muncească
Cel mai tare se va văita ăla care freacă menta: ba că-i prea frig afară, ba că l-a plesnit foamea, ba că el munceşte prea mult, ba că are şeful ceva cu el…
Şi la mărirea de salariu tot el va fi primul. Sunt ai dracu ăia că nu i-au dat primă de sărbători. Şi nici tichete de masă. Nişte porci. El bietul s-a fofilat a muncit tot anul.
Şi apoi ne plângem în cor că-i naşpa în România.
Normal …