BlogJOB v2.0

A fost sezonul filmelor de Crăciun. Clar.

Sunt mulţi cei care n-au văzut Singur Acasă 4. Sunt şi mai mulţi care habar n-aveau că există. Există, dar puteţi uita deja de el. It’s a crap, dar, totuşi, cred că-i mai bun decât Ho ho ho.

Deşi greu de crezut, există un film, d-ăsta de Crăciun, mult mai prost decât Ho ho ho. Christmas in Wonderland. Probabil făcut de copii din rolurile principale. Şi încă unul cam la fel. Santa Buddies.

Am văzut şi filme serioase. Sau cu pretenţii de filme serioase.

2012 (2009). Un film despre care cunoscuţii au spus că este naşpa. Că este foarte tras de păr. Că ăla cu limuzina scapă deşi roţile din spate erau în hău. Că iese chiar el din hău. Că trece cu avionul printre blocuri care se dărâmă. Mie astea mi s-au părut ok. Au făcut parte din ceea ce se poate include în categoria “normal că a scăpat, doar este film“. Dacă n-ar fi fost aşa, 2012 ar fi durat 15 minute. Ok, a început cataclismul, a distrus tot, ăla cu limuzina n-a scăpat, deci game over. Aţi urmărit scurtmetrajul 2012. Trebuia să scape, nu ? Să putem vedea ce se întâmplă DUPĂ. Deşi iniţial nu am priceput la ce dracu foloseau banii daţi de miliardari pentru un loc pe ARCĂ, totul a devenit logic în clipa în care s-a spus că fiecare miliard plătit a fost folosit pentru construcţia magaoii. Deşi la un moment dat am zis “Cum dracu mă ? Şi de sfârşitul lumii tot bogaţii şi piţipoancele lor scapă”, piţipoanca a fost tratata exact ca ceea ce este… o zdreanţă, ca într-un final şi ea şi jegosul să piară. Ce bine. Ce mi s-a părut mie absurd, a fost faptul că ditamai şmecheria a fost ţinută în loc de un amărât de cablu şi faptul că, din nou, oamenii (chiar şi copiii) pot sta sub apă fără să respire mai mult de 5 minute. Oricum, a fost un film ok.

Inglourious Basterds (2009). Cum a murit Hitler ? Tarantino zice că… a murit ciuruit într-un cinematograf. Ciudat. Deşi finalul mi s-a părut foarte slab, filmul a fost senzaţional. În plus l-am văzut şi la calitate maximă, pe blu-ray. Christoph Waltz a jucat perfect, făcându-l astfel pe colonelul Hans Landa pionul principal al filmului. Brad Pitt a fost şters de tot, n-a ieşit în evidenţă cu nimic. Un film bun, cu nişte culori foarte simpatice, cu multe scene de cruzime explicită şi cu un final jenant.

State of Play (2009). P-asta l-am văzut în urmă cu vreo câteva săptămâni, dar am uitat să scriu despre el. Ben Affleck, Russell Crowe, film bun, idee interesantă, bine jucată. N-am leşinat de emoţie, dar este un film ok.

Am lăsat la final unul dintre cele mai bune filme pe care le-am văzut.

Law Abiding Citizen (2009). Cu Gerard Butler şi Jamie Foxx. Filmul începe, la maxim, cu o mizerie ordinară, pentru care Butler face nişte chestii extreme pe care, în acest caz, le -am apreciat maxim. Maxim, am zis. Este genul de film în care ţii cu ucigaşul şi îţi doreşti să omoare toate japiţele. Un film dur, foarte bun, imprevizibil şi cu un final în ton cu întâmplările văzute de-alungul celor 108 minute.

Notă: Filmele au fost văzute la posturile TV, la cinema sau pe discuri, evident, cumpărate. Clar, nu ?

Etichete: craciun, drama, filme