Dacă stai la bloc şi vrei să dormi până la 11… e imposibil. Tâmpitul de sus scapa câte ceva din mână la fiecare 2 minute, cretina de lângă ascultă la maxim Noră pentru mama, câinele care şi-a făcut culcuş pe scara blocului (pentru că idioţii de la parter îi dau de mancare) latră de la ora 6, unul din blocul de lângă are de dat găuri în pereţi zi de zi (ce-i drept foarte puţin… 15 minute, dar la ora 7:30), aia de la patru trebuie să ne dea de ştire că ea are tocuri şi le izbeşte de scări de zici că-i la step, puradelul ei… pune întrebări urlând pe toată scara, poliţia cu tot cu sirene e în acţiune (siguranţă şi încredere, am înţeles, da’ în fiecare dimineaţă ?).
O casă undeva lângă oraş, dacă se poate fără vecini, dacă nu se poate măcar bine izolată fonic, o curte unde să parchez maşina fără să dau 8000 de ture în jurul blocului şi până la urmă tot să nu găsesc loc şi s-o las aproape de intrarea în oraş… ar fi minunate.
E scump pamantul,undeva langa oras, pe principiul “noi vrem pamant/si l-au avut/si ce-au facut?/ei l-au vandut” (versuri de arta,noua arta)
Pe, principiul ,, Te invit aici nu vei regreta,, si la casa se doarme la fel de…,,mult,, atunci cand: ai cocosi prin curte, si un caine care latra la orice frunza, vecinul care isi baraie super motoreta la 5:30 dimi… e drept toate astea se linistesc pana pe la 7:30 insaaaa… la 8:30 trebuie sa vina bunica`mea neeeegreeesiitt , negreesiit si atunnciii ura si la gara somn.
Hai ca dormi prea mult