Păi… eu vin la tine, îţi expun problema, îţi prezint marfa, tu spui că teoretic se poate rezolva, dar că înainte să te apuci de treabă îmi dai de ştire ce şi cum. Şi tu ce faci ? Rezolvi un sfert din problemă, deşi eu am nevoie de întreg, şi probabil ai pretenţia ca eu să-ţi mulţumesc şi plătesc. Ştii la fel de bine ca mine că dacă nu am întregul funcţional, sfertul rezolvat de tine mi-l pot băga în trei litere (Badea™). Ştiu că ţi-e foame, da’ hai să nu aşa.
Deşi comparaţia e complet imbecilă, e ca şi cum m-aş duce să-mi fac nişte poze (printate) pentru, hai să zicem, o diplomă, ăla de la studio mi-ar zice… “ok, vino să le iei peste o oră”, să mă duc după o oră şi să-mi spună “păi… ia-le pe dischetă, că eu atât pot”.
Deci… nu.
Etichete: foame de bani, retardati
