Uite (şi) aşa ne-am distrat pe (lângă) drumul către Bâlea Lac.
Am zis să nu ne rupem maşina pe un anume DN72 şi am ocolit puţin. După ce ne-am rupt maşina pe drumul ocolitor (care teoretic ar fi trebuit să fie mai bun), înainte să ajungem la Vidraru, am tras undeva pe dreapta şi ne-am jucat puţin.
Am reluat apoi drumul către Bâlea. Transfăgărăşanul era pulbere (l-au asfaltat la o săptămână după ce ne-am întors noi). Am ajuns sus la Bâlea, am trecut de lac fără să ne dăm seama (ştiu, pare imposibil, dar pentru noi… nimic nu este imposibil), am ajuns dincolo de munte (la Cârţişoara) şi (într-un final) am întrebat unde dracu e lacul. Am aflat că trecusem cu vreo 30 de km (numai serpentine, că doar fusesem pe Transfă) şi evident… se făcuse noapte şi am luat-o înapoi (spre Bâlea).
Ce-am făcut după… poate alta dată.
Ce frumoasă e!!!!!
I know…
“I know something about love”…
cine e cadana?
If there’s somebody calling me on…
Catalin DN72-ul e reparat si neted ca in palma pe portiunea de imediat dupa parcul industrial (lucreaza la un rond la yazaki). si inca vreo 30 de km din cate stiam ultima oara. e posibil sa fi avansat si mai mult mai ales ca de facut l-au facut (incredibil!!!) in cateva zile.
otherwise…super poze
Mersi Claude.
DN72… rulează. Nu ştiu cum dracu şi Transfăgărăşanul şi DN72-ul s-au asfaltat după ce am fost eu…
Ce drumuri sunt neasfaltate şi ar trebui asfaltate ? Mă duc eu să-mi rup maşina pe ele… poate poate.
Treci si pe la Calarasi
[...] lângă. Nu mai mănânc de mult de la ei decât foarte foarte rar de acolo. M-a învăţat pe mine cineva că e mai bine [...]
[...] Cameron i-a placut Eminescu 1 Februarie 2010 | 16:46 Guestpost by The One Avatar. Prima dată când am auzit cuvântul acesta eram pe la liceu, cred, şi studiam opera lui [...]