Nu mă împac de nicio culoare cu noua tehnologia touchscreen. Tăstuţele alea de pe ecranul senzitiv… nu… pentru mine sunt imposibile. Cum să zic ? E ca şi cum ai compara un simulator de condus cu o maşină adevărată. Ca şi cum ai compara un software-fax (d-ăla inslata pe PiSi) cu un fax clasic. Ca şi cum ai crede că în România există străzi.
Nu ştiu nene. Mie îmi place clasic. În locul senzitivului, prefer clasicul. M-am tot forţat cu noua tehnologie, să fac, să dreg. Nu. Folosesc atât de rar miliardele de funcţii gen WiFi, Bluetooth, mobile email încât consider inoportun căratul cărămizii după mine. Op’ sute de accesorii. Tastură mini, tastatură full-size pliabilă, husă nuş’ de care. Prea multe. O fi şmecheră treaba, da’ probabil prea şmecheră pentru mine.
Telefonul ăsta frate are şaptejdămegapixeli, card de patruşcincidăgiga, opereitingsistem… e culeanu.
Da… super. Da’ ca telefon merge ? Adică… mă întrebam şi eu, mai ales că ar trebuit să fie în primul rând telefon.
Nu. E clar. Sunt eu un fandosit nepriceput în ale tehnologiei moderne.
Lasă-mi mie butoanele nene. Ce-i în mână, nu e pe ecranul taciscrin. Cumpără cineva ?
Etichete: tech
eu astept telefonul ala care o sa faca si cartofi prajiti, la mine mancarea e pe primul loc si abia apoi “picseli” si gigaurile si etc
Vai de mine.. Nici eu!
Ce-am păţit o dată cu un Nokia N97…
aifon –
dupa ce folosesti aifonul un timp celelalte telefoane ti se par din putzolitic. also, celelalte telefoane cu taci scrin sunt niste caricaturi inofensive al “the one and only”
e ca si cum ai compara o roata rotunda cu o roata patrata asa de avansat e aifonul fatza de rest
E mişto în comparaţie cu alea din clasa lui. Dar are o forma foarte suspectă. Este foarte uşor scăpabil.