BlogJOB v2.0

Un prieten… a făcut astăzi o chestie interesantă. A plecat în concediu.

Un alt prieten a făcut o chestie şi mai tare. N-a plecat. La un moment dat s-a hotărât să plece şi el undeva, totuşi. Şi a plecat… în centrul oraşului, la volanul maşinii sale. Pentru că pe scări de bloc e mai greu să urci cu tot cu maşina, a parcat regulamentar într-o, evident, parcare.

După vreo câteva zeci de minute s-a reîntors la maşină cu gândul s-o folosească. Maşina. A vrut să plece (nu, nu în concediu), dar pentru că un alt participant la trafic parcare a dorit să-i prelungească şederea în mijlocul citadelei (a se citi l-a blocat), cel dintâi a fost nevoit (după urări de bine rostite mărunt) să utilizeze, timp de vreo 30 de minute, butoane şi manete din dotarea maşinii care comandă anumite combinaţii (un fel de goarne, probabil) care emit semnale acustice.

Foarte clar până aici, da ?

OK. După alte imprecaţii şi blesteme, bunul meu prieten s-a hotărât să recurgă la nişte practici demne de cartierul în care locuieşte. Într-o scurtă pasă de luciditate s-a hotărât să apeleze totuşi la organele (nu ale sale, pentru că pe acestea le amintise anterior) care teoretic ar fi în măsură să rezolve acest caz. Siguranţă şi încredere.

Utilizând, aşadar, telefonul mobil din dotare a apelat serviciul de urgenţă, 112. Deşi ar trebui să fie o normalitate, de lăudat sunt oamenii legii care în vreo 8 minute s-au deplasat la faţa locului şi au început diverse cercetări care se impun în astfel de situaţii.

Poliţist: “Nu-l cunoaşteţi pe proprietar ?”

Prieten: “Ba da, dar am preferat să te pun pe tine pe drumuri doar aşa… că vroiam să te văd. Nu domnule poliţist.”

După ce au aflat (prin staţie) proprietarul maşinii, după ce l-au căutat pe la diversele firme din zonă…

Poliţist: “Nu ştiu ce-i de făcut. Nu avem voie să-i ridicăm maşina. Legi de căcat. Dacă nu e pe drum public nu-i putem ridica maşina. Poate decât să-i dăm o amendă, dar pentru asta trebuie întâi să-l găsim, nu-l putem amenda în lipsă.”

Deci, nu avem voie să deranjăm idioţii, da ? Nu le ridicăm nicio maşină, să nu cumva să se supere.

Într-un final, stimabilul conducător auto deţinător de creier alterat a fost reperat. Exact cum era de aşteptat, el avea dreptul să fie nemulţumit.

Stupid bird: “Da. Care-i problema ?” (această întrebare a reconfirmat faptul că are creierul alterat)

Prieten: “Eram doar curioşi, eu şi domnii poliţilşti, cât a costat maşina pe care o deţineţi, pentru că urma să vă aducem un prejudiciu, fix de acea sumă. Păi… m-ai blocat.”

Stupid bird: “Da’ locuiţi în zonă ? Că noi avem firma aici de 5 ani şi avem 5 locuri rezervate.”

Prieten: “Nu. Am venit să fac bungee de aici de la 8. La fel ca şi tine, lucrez în zonă şi parchez maşina p-aici de aproape 2 ani. Şi nu s-a găsit până azi niciun revendicator blocător.”

A rămas cu distinşii domni poliţişti, care i-au explicat pe îndelete unde va trebui să depună o anumită sumă de bani. Din păcate, pe al meu prieten nu îl va încâlzi cu nimic faptul că idiotul a luat amendă, mai ales că a pierdut aproape o oră din pricina lui. A idiotului.

Şi să-i spuneţi prietenului meu că am scris toată întâmplarea pe blogul său.

Şi să nu uităm că:

1. azi a apărut CD-ul cu Mafia (şi pe piaţă şi pe DC++)
2. îmi place foarte mult Breath gentle

Etichete: personal, trafic